Feeds:
Articole
Comentarii

Matasea cailor fugind

Stanca bolovanului intotdeauna naste roci. O stanca ramane o stanca indiferent de locul unde s-a rupt din munte. Muntele, impunator, masiv, calcaros, pravale peste vai pietrisul, ce devine nisip aruncat in ochi. Roca, dura si obtuza in forma ei, se macina sub forma unei clepsidre.

Bolovanul infipt in solul sigurantei, in deplinatatea unghiurilor ascutite, priveste lumea de la nivelul varfului, a crestei.

Ce poti zice din toate astea? Nimic, mai pe scurt. De aceea cuvantul simplu si marlanul cuceresc lumea. Nu ai fraza scurta adapteaza-te, nu ai intelesul optim, invata-l, nu ai carisma lasa-l pe altul sa o aiba, dar nu incerca sa furi din vorbe ca nu merge amice.

Citesc putin in ultimul timp si citesc prost pentru ca timpul a devenit mult dar insuficient. Citeam zilele astea cred ca cele mai proaste randuri din viata mea. Dostoievski in mandria lui de rus si de scriitor cred ca ar fi pus mana pe sticla de vodka ar fi spart-o si ar fi spart capete daca ar fi fost in locul meu. Omul vroia sa zica ceva la genu: „am impresia ca scriu bine, nu o fac, dar poate ca nu o sa va dati seama”. Tot ce am inteles din blogul lui a fost: „matasea cailor fugind” desi nu avea in tot blogul ala nici macar un cal sau vreun metru de matase(ca sa nu vorbesc de stofa de artist internaut). Am stat si m-am intrebat daca un cal fuge mai lin pe o bucata de matase sau daca o iapa prefera un kimono in locul unui manz.

Nu vorbeai mai bine despre caii masinii tale, sau despre textura matasoasa a treningului tau cu Steaua? E mai simplu si mai la obiect. Chiar as intelege si chiar mi-ar place sa vad prostia la ea acasa si in natura.

Si… in loc de acupunctura pune puncte puncte.

Anunțuri

Cum o piesa fenomenala se transforma intr-un remix bun? Simplu. Asculti Sierra Leone, esti ferm convins ca Mt Eden au facuta de la 0, ignori postul asta si dupa jumatate de an auzi si tu in sfarsit piesa originala.

Interbelism

Un interbelic aruncat in valtoarea secolului 21. Nu stii ce razboi te asteapta, crezand ca ai trecut prin cel mai mare. La belle epoque a trecut, doar ranile raman, sangerande, peticite cu vata ieftina, asteptand noua conflagratie. Cate tunuri sa tragi, pana cuceresti Moscova? Cat timp sa astepti sa treaca iarna? Cate ierni sa astepti sa vina vara?

Mirajul automobilului, noua descoperire, te-a cucerit. Costumul, inventia cea mai stupida a civilizatiei europene, incepe sa prinda teren. Muzica de terasa, micii, berea sunt la ele acasa.

Casa cui? Casa de pe Calea Victoriei sau din Dorobanti? Nu.

Aerul interbelic a murit. A ramas doar boemismul gresit interpretat. Aerul e irespirabil, umed, putrezit. E de prea mult timp pe pamant aerul asta, a imbatranit si sta sa moara.

Aerul pe care l-au respirat minerii in ’91, aerul poluat de toti salonarzii parlamentului, aerul imbacsit de touareguri si x-uri.

Aerul interbelic de azi e plin de aere, iar aerele de azi sunt doar fumuri de masini supraalimentate.

Diferenta cinica a vremurilor vine tot de la masini. Luxul ala supraalimentat comparat cu copilul subnutrit. Copilul ce cerseste pe strada pentru ca lantosul de aur sa aiba masina 4×4.

Si nu e vorba de Romanica mea sau de same old shit cu: „in tara asta….”. Sunt doar vremurile stupide.

Traiasca interbelismul, TBC-ismul si moarte antibioticelor.

Pungi si circ

„Hai sa facem un brand frate. Le dam la prosti circul, maimutele si clovnii de care au nevoie. Nero ar fi mandru de noi.”

Cam asa se traduce atitudinea de azi. Conteaza continutul sau punga? Zici ca: „intotdeauna citesc ce contine”. Bravo, tocmai citesti punga. Inveleste-te intr-o punga tipatoare, pe tocuri, machiata si o sa vinzi si holsuruburi de 16.

De ce CFR-ul se duce dracului? Au perdele naspa. Cum sa vinzi bilete alea gri, cand omul iti vede perdelele cenusii de afara? Cum sa mergi cu trenul cand nasul e un burtos, cu fata de impins vagoane la propriu?

De ce blackberry-ul se vinde? Cum sa nu vinzi un produs cu asa nume? Da-i in mana lui Obama si o sticla de Adria si o sa ai vanzari la ea de miliarde. Ar aparea spontan o piata a sucurilor Adria.

Niste baieti inteligenti, intr-un birou cu mobilier ergonomic, imbracati la costum, hotarasc ce punga mai vand anul acesta. Interesant e ca de multe ori punga e ieftina si totusi punem botul la ea. Ai cumpara ceva intr-o sacosa de rafie? Poate doar cartofi, dar pana si pe aia ii preferi intr-o punga de unica folosinta.

Daca heroinei i s-ar face reclame de genu: „noile bile de Dawah-cu formula activa iti sparg capul mai bine decat cele obisnuite ” atunci toate gospodinele ar fi daviste.

Reclama e de fapt produsul finit pe care-l cumperi. Ceea ce deschizi cand deschizi punga e doar pretextul cheltuielii.

Marlanul pasnic ce colinda strada, marlan cu-n zambet strengar, inflorit in coltul gurii, cand vede simegeria umbland in haita. Marlanul, prieten al prietenelor tale, dusman al dusmanilor tai, cinic si totodata altruist, marlanul timid cu obrazul subtire. Marlanul, un caz aparte printre exceptii, marlanul pasnic cu masca de marlan. Marlanul cu guma, seminte, marlanul de multime pierdut in ea insasi.

Marlanul trist ca marlania-i pretutindeni, marlanul privind defiland halci de carne gatite la soare. Marlanul ce fluiera cand iesi afara, cand stai in colt, cand o dai in bara, cand lovitura de-nceput nu se mai termina. Marlanul care fluiera cand vrea. Marlanul ce-ti atrage atentia ca atragi atentia atunci cand ai vrea sa fii atent. Marlanul vesel cand se vede-n oglinda.

Marlanul prozodic ce-si numara cuvintele, le masoara, le-ntinde si le omoara.

Traiasca marlanul.

Daca ar fi sa scriu un dictionar explicativ al limbii romane in acest moment si as ajunge la cuvantul Romania, sincer nu as stii ce sa scriu. Creion? E simplu: scrii cu el si e din lemn. Margelatu? Florin Piersic cu capa lui Zoro.

Romania? Aici e chiar greu.

E o tara, chiar 2 tari in anumite momente. Avem: o singura limba, dar doar in 38-39 de judete din 41; extrem de multe locuri interesante dar doar un oras cu peste 2 milioane de locuitori. Suntem extrem de ospitalieri dar 20% dintre noi au cazier penal, pasnici dar tara inca nu s-a refacut dupa razboi(care? al doilea)……

Si… se observa nuanta… Cad in pacatul nostru al romanilor, asociez ceea ce suntem noi cu ceea ce este tara. Nu vreau sa cad si in pacatul ce a fost si ce este. Tara e doar spatiul geografic, populatia circumstantial formeaza o natie.

„Urmasii lui Traian si Decebal”. Amuzant. Daca as spune ca stra-stra-stra-…-stra-bunicile noastre ar fi putut fi vizigote sau cumane sau Giuvara mai stie ce… s-ar supara cineva? Poporul roman e rezultatul unui viol de proportii comis de cam toti nomazii, tara e rezultatul unor rauri care intamplator treceau pe acolo prin ’44.

Asa ca… Patriotismul e doar un hobby al popoarelor bogate. Doar atat a mai ramas din ce ne mai apara sarmaua de hamburger.

Trei culori cunosc pe lume: Verde, Verde si Verde.

Poti pleca de la cea mai prosteasca faza si sa ajungi in punctul in care te intrebi de la ce m-am luat. Asa incep primul articol, scris aici, dupa o luna sau doua, cat a trecut. Chiar am simtit nevoia sa ma intorc pe parasirea asta de blog.

Am plecat simplu de la ideea: „o sticla de cola, cateva tigari, fundul pe treptele alea calde si se rezolva treaba.”

Partea proasta a problemei e ca avem o problema. Nu-mi mai plac scarile, cola e buna dar e doar o cola, tigarile alea oricum le fumez. Oricum mai intai a aparut cola si dupa Dumnezeu a zis: „s-o punem la rece fiule”.

Si unde vreau sa ajung? Am impresia ca omul de rand a avut si are o alta evolutie decat oamenii. A pornit, paros, usor adus de spate, cu pasi mici, dar siguri, in drumul spre taramul fagaduintei. Omul de rand provine din neanderthali si se indreapta spre oamenii de otel ai lui Asimov.

Si acum nu vorbeste omul, sau mai nu stiu ce cacat egocentric. Nu. Acum vorbesc „maimutele din care provin”. Daca lumea asta s-ar invarti in jurul meu, clar ati muri cu totii din cauza vitezei, iar eu m-as plictisi intorcand capul.

Ne spunem Sapiens Sapiens cu mandrie. Exemplul cel mai bun e: Puya rade de Diaconescu, inseamna ca eu numai am voie sa rad de OTV? Chiar trebuie sa furati toate micile placeri ale vietii?

Oricum… e tragic sa faci continuu tot posibilul si sa-ti dai seama ca Sisif nu a fost doar personaj de mit.

Uga duga.